Autor:Iulian Caloianu
Adăugat de: Iulian
luni, 09 martie 2015
Sărac pământ, și gol... Deșert cât ochii văd, Te-au frânt cu zile muchii de topor, Și-am dat uitării tot. Dar n-aș fi vrut cu ei să fiu părtaș, În urma mea să las, Nevrând să stau, cenușa de oraș Zăcând la margini, ars. M-am poticnit în umbra ta demult, Doar umbră azi mai ești, Cu bănci pustii și crengi smucind în vânt, De mine-mi amintești. M-am lepădat de tine, negândind, Acum abia te-aud, De n-aș fi fost copil când m-am lipsit, Cu tine-aș fi crescut.
vezi mai multe poezii de: Iulian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bine ai venit! alex luni, 09 martie 2015
va multumesc mult pentru comentariile frumoase! Iulian (autor) luni, 09 martie 2015
Imi place! ali luni, 09 martie 2015
foarte frumoasa poezie. Bun venit si asteptam cu drag poeziile tale mirela luni, 09 martie 2015
Bine ai venit pe site. Succes si inspiratie dani luni, 09 martie 2015
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Hulunbuir este cea mai mare preerie din China şi a treia ca mărime din lume
Credinţa este curaj. David S. Muzzey
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Iulian
Distribuie pe: