- Acasă
- Omar Khayyam
- RUBAIAT 1 - RUBAIAT 186
Întrucât sunt foarter multe catrene RUBAIAT ,de la numărul 1 la 186 le-am adunat întrun singur loc spre lecturare, nu sunt 186 , ci numerotate aleatoriu. Traducerea imaginara apaține poetului Stefan Dincescu
(Posteritatea virtuală
a rubaiatelor lui Omar Khayyām)
RUBAIAT 1
Cortina destinului nimeni n-a ridicat-o.
Secretele enigmei nu le deţine nimeni.
Ani şaptezeci şi doi am tot reflectat.
Dar n-am aflat nimic, niciodată. E ne-nceput misterul .
RUBAIAT 2
Tristeţi, nenorociri noi le-am avut, e tot!
O clipă, -n lumea asta, azil ni s-a dat, e tot!
Taina Creaţiei ne rămâne-o taină deplină:
Plecăm, de regrete pătrunşi, neştiind mai mult. E tot!
RUBAIAT 3
În tablele Creaţiei, ce există poartă un semn.
Al universului Pictor binele şi răul le ignoră.
E-nscris în soarta-ne ce a vrut Domnul.
Deşarte ni-s toate strădaniile. Nu-nvingi iluzoriul.
RUBAIAT 5
Lumea de-apoi sfârşit nu va avea. Va fi fără margini tristeţea.
Acolo, sus, aştrii au scris-o. Trăieşti azi, fii mulţumit:
Din a trupului tău pulbere, cărămizi va turna sclavul,
Cimitire, altele, să se ridice, pentru-alţi oameni.
RUBAIAT 6
Dincolo de-această perdea, nimeni nu poate ajunge.
Nimeni nu străpunge şi străbate misterul.
Singura noastră casă-i sânul pământului.
O, regrete! O enigmă, o rană, un secret.
RUBAIAT 8
Gândeşte-te că de-al tău suflet te vei despărţi.
Dincolo vei merge, de perdeaua Domnului.
Tu ai venit nu ştii de unde. Secret pierdut. Ridică-ţi cupa.
Fericit încearcă azi să fii. Te vei duce unde? Habar n-ai.
RUBAIAT 9
Spune-mi, e mai frumos cerul că m-a făcut să trăiesc pe pământ?
Splendoarea lui, măreţia-i, ele ce vor pierde după plecarea mea?
Urechile-mi, două, n-au auzit nicicând pe nimeni spunându-le
Nici de ce-am venit, nici de ce-am plecat.
RUBAIAT 11
Misterul etern cine-l cunoaşte? Nici tu, nici eu.
Taina asta ne urmăreşte, cine-a învins-o? Nici tu, nici eu.
Dincolo de cortină, se îngrijeşte cine de tine, de mine?
Iar cortina când se ridică,-i goală scena. Nici tu, nici eu.
RUBAIAT 12
Al Creaţiei sens noi suntem; care altul ar fi?
Esenţa privirii divine noi suntem – cine ştie să vadă.
Şi-al lumii mare ochi comparabil de-i c-un inel,
O incizie fă-i: nestemata inelului noi suntem!
RUBAIAT 13
De-s beat de vin vechi, ei şi! cu-atât mai bine: beat, sunt!
Necredincios sunt sau idolatru, sunt oare zoroastrian? Sunt orice!
Cine despre mine vreo idee-şi face mă-ntemniţează-n el.
Ce-mi pasă? Îmi aparţin! Cel care sunt, sunt.
RUBAIAT 22
În lacrimi era picătura de apă, departe de Ocean.
Şi-ncepu Oceanul să râdă! ,,Noi suntem tot numai împreună.
În afara noastră ce-i? Părţile unui tot suntem.
Despărţiţi când suntem, asta-i printr-un punct aproape invizibil.”
RUBAIAT 27
De la adevăratul credincios la necredincios, ţi-o spun, e doar o suflare
Şi-i doar o suflare, -ntr-adevăr de la dogmatic la nesigur;
În spaţiu acesta atât de preţios, între două suflări, trăieşte fericit:
Viaţa se duce, moartea vine, trecerea noastră-i doar o suflare...
RUBAIAT 29
O, Khayyãm! Pe de-a-ntregul seamănă trupul tău cu un cort.
Suflet îi e sultanul, iar ultimu-i palat, nimicul.
Când cortul şi-l părăseşte sultanul, toţi vin, ferraş-ii morţii,
Să-l distrugă ori să-l strângă pentru-a-l ridica-n alt loc. În alt loc?
RUBAIAT 30
Viaţa vine, viaţa se duce, când dulce, când amară.
Printre buze ne părăseşte sufletul, la Nişãpur ca la Bagdad.
Cupa ridică-ţi-o şi bea vin, căci după tine şi mine, luna
Trece de la ultimu-i pătrar la primul, trece la nesfârşit...
RUBAIAT 32
Studentul îşi face sul diplomele, iar vârsta frumoasă ţăndări se face.
Primăverile nepăsărilor noastre s-au dus, uite iarna.
Pasărea nebuniilor noastre tinereţe e numele-i:
Eu nu ştiu când s-a aşezat, nici când a plecat.
RUBAIAT 34
Până unde vei merge, la Substanţa ta meditând
Sau întrebându-te despre Fiinţă şi Neant?
Bea vin! Se ţine moartea scai de viaţa asta.
Preferă-le somnul sau beţia, -ntrebărilor!
RUBAIAT 36
Pe vechile metereze din Tus, am văzut pasărea cocoţată
În faţa regelui Key-Kâus. Vai! doar un craniu era!
Şi ea, pasărea, întreba craniul:
,,Gloria-ţi unde s-a dus? Şi unde ţi-s tobele, tobele?”
RUBAIAT 37
În atelierul olarului eram, ieri-seară.
Mute sau guralive, am văzut acolo oale două mii;
Şi dintr-o dată, una dintre ele vorbi: ,,Dar unde-s
Olarul, vânzătorul, cumpărătorul de-urcioare?”
RUBAIAT 39
Sclavi ai minţii noastre suntem în fiece zi; până când?
Să trăiesc o singură zi, îmi pasă puţin; să rămân ani o sută, la ce bun?
Adu-ne-o carafă de vin, să ne grăbim, cuvine-se să bem,
Înainte ca, -n atelier, olarul să ne toarne-n urcioare!
RUBAIAT 40
Uită ziua ce-a fugit din existenţa ta. Uit-o!
Uită ziua ce-o să vină. Încă nenăscută. Uit-o!
Asupra a ceea ce e şi nu mai e, zadarnic meditezi.
Nu-ţi arunca-n vânt viaţa. Clipa fericit trăieşte-o. Uit-o!
RUBAIAT 42
În măreţia-i, cu cerurile castelul se-ntrece.
Rând pe rând, pe-aici, suverani au trecut în aure de glorii.
Pe creneluri, noi am văzut aşezându-se turtureaua.
Şi striga, pe ruinele lor: „Unde? Unde? Unde? Unde?”
RUBAIAT 47
Roata vieţii nici început n-are, nici sfârşit. Atunci?
Lacrimi şi suspine, a pleca, a veni; a trăi, a muri. Atunci?
De noi, cine poate şti ce vânt bun ne-aduce
Şi ce vânt ne-ntoarce, în ce port? Atunci?
RUBAIAT 48
Când oamenii dorm, nu li-l neliniştim noi somnul,
Nu-i facem să strige: „O, Doamne, Dumnezeul meu!”
Nu dormi pe bogăţiile tale, nu adormi pe frumuseţea ta…
Într-o noapte, toate ţi se vor lua…
RUBAIAT 50
Ca mine-a fost urciorul acesta: o iubitoare fiinţă, nefericită.
Pentr-o şuviţă de păr a suferit, al unui idol păr.
Toarta asta, o vezi ataşată la gâtu-i?
Braţul era, al unui îndrăgostit, la gâtul unei alese frumuseţi.
RUBAIAT 51
Înainte de tine, de mine, amurguri au fost, aurore,
Cu mult înainte de noi, cerul s-a învârtit în el însuşi.
Ah! Piciorul în pulbere pune-l cu grijă:
Privirea a fost, şi ochiul unei frumuseţi!
RUBAIAT 52
Au venit norii negri, începe să plouă pe iarbă.
Nu se mai poate trăi fără vin, culoare de granat.
Ne-ncântă azi iarba, ne minunează verdeaţa-i,
Dar mâine, iarba din pulberea-ne va răsări. Pentru care priviri?
RUBAIAT 54
Străin mie însumi, când istovit voi fi,
Iar, pentru alţii, voi ajunge-o poveste,
Putea-voi cere ca din argila mea
Să se facă-o stacană pentru sumbra tavernă?
RUBAIAT 55
Ieri, la bazar, am văzut un olar.
El frământa, călca argila-i cu piciorul.
Şi părea a-i spune argila:
„Odată ca tine am fost. Ah! poartă-te cu mine mai blând…”
RUBAIAT 57
Am intrat la olar. Se agita aproape de roata-i.
Gâturi de sticlă modela, toarte de oale:
Unele se trăgeau din capete de sultani,
Făcute, altele, din picioare de cerşetori erau…
RUBAIAT 63
O, neliniştit om, acest trup, al tău, nu-i nimic.
Bolta celor nouă ceruri scânteietoare nu-i nimic.
Fii vesel în locul unde stăpână-i dezordinea.
Suntem aici doar o clipă. Şi chiar clipa asta nu-i nimic.
RUBAIAT 66
Din tavernă, -ntr-o dimineaţă, un glas. Striga:
,,Ajutor! Veseli băutori, tineri băutori, ridicaţi-vă!
O cupă, haideţi, să mai golim, ultima!
Sorocul ni se apropie, aproape-i vinul din urmă…’’
RUBAIAT 68
Când voi muri, trupul cu vin să mi-l spălaţi,
De la mine, drept rugăciuni, laude-aduceţi cupelor pline!
Dacă doriţi să mă vedeţi iar, în ziua învierii,
Pulberea cerneţi-o, din praful tavernei.
RUBAIAT 74
Dormeam. Am crezut vocea c-aud, a unui înţelept. „În somn,
Nimănui, vreodată, roza fericirii nu i s-a deschis.
Pradă, atunci, de ce să te laşi, trăind, unei alte morţi?
Trezeşte-te şi bea vin. Secole-ţi rămân ca să dormi!”
RUBAIAT 81
Copacul tristeţii nu-l răsădi în inima ta,
Cartea bucuriei reciteşte-o în fiece dimineaţă.
Poţi să bei vin, cu prietenii tăi să-l împarţi.
Vremea noastră, viaţa noastră, cerul ni le măsoare.
RUBAIAT 82
Nici cald, nici frig. Azi e o vreme de vis.
Pe trandafiri, ploaia nocturnă le-a dat petalelor strălucire.
Păsările toate s-au adunat, le auzi? Privighetoarea
Le spune florilor galbene: „Beţi vin ! Aici se cuvine toată lumea să cânte!’’
RUBAIAT 83
Nebun trebuie să te fi născut, vinul de rău să-ndrăzneşti a-l vorbi.
Dă-i muntelui vin, şi muntele însuşi dansează!
Să-mi porunceşti, ai vrea, să renunţ la vin,
Dar fără sufletul lui, cine pe om l-ar face mai bun?
RUBAIAT 84
De-mi sunteţi prieteni, încetaţi cu discursuri, palavre,
Iar pentru a-mi alina tristeţile, toarnă-mi vin, o, saqi!
Când ţărână voi fi, modelaţi-mă ca pe o cărămidă
Şi-ntr-un colţ al tavernei să mă-nţepeniţi, de voi cât mai aproape!
RUBAIAT 86
Beau vin! E firesc, în ai Domnului ochi,
Înţelepţii o vor recunoaşte. El m-a creat, via El a făcut-o.
De-o-ntreagă veşnicie, ştie că rumenul vin o să-l beau.
De ce m-aş abţine-n faţa Lui, preştiinţa I-aş înşela-o.
RUBAIAT 103
Vinul îl cumpărăm noi, vin vechi şi vin nou.
Lumea o vindem pe două boabe de orz!
Unde te duci după moarte? Întrebarea degeaba ţi-o pui!
Adu-mi vin, să bem! Şi să ne ducem dracului apoi!
RUBAIAT 105
Cu mustăţile am măturat pragul tavernei, istovit,
Am renunţat să cuget la lumea asta sau cealaltă; binele, răul
Băşici doar sunt, de aer! În apă să cadă, să se piardă!
De-un bob să mă sinchisesc, de orz, când cu vinul m-adorm?
RUBAIAT 107
Jurămintele-mpreună făcute, noi toţi le-am călcat.
Uşa gloriei noastre închis-o-am după noi.
Totuşi nu ne blamaţi. Smintiţi vă părem.
Cât timp suntem, suntem beţi. Beţi morţi de vinul de-a iubi!
RUBAIAT 113
În ochii celor ce ştiu să bea, nu trece drept grosolan.
În ai înţelepţilor ochi, păzeşte-te de-o îndoielnică faimă.
De vrei să bei, bea vin! Că bei sau nu bei,
Infernului de-i aparţii, ţi se paradisul refuză!
RUBAIAT 119
În al regatului suflet, prudent se cuvine să ştii a fi.
Pe pământ , trebuie să înveţi mai ales să ştii bine a tăcea.
Câtă vreme limbă ai, urechi, ochi,
Încearcă fără ochi a trăi, fără limbă, fără urechi…
RUBAIAT 121
Îi vezi pe cei doi sau trei idioţi? Lumea o ţin în mâinile lor.
Nimic nu ştiu. Superiori se cred din ignoranţă.
Mergi pe drumul tău, de ei seamă nu ţine. În splendida-le suficienţă,
Eretici îi vor numi pe cei ce nu-s de-ai lor.
RUBAIAT 124
Vin fereşte-te să bei c-un necioplit fără ţinută!
Nu vei avea decât neplăceri. Noaptea va trebui să-i suporţi
Confuziile, hohotele vocii, scrântelile, iar a doua zi,
Scuzele şi iertările din nou ţi-ar sparge capul!
RUBAIAT 125
Dintre-ai tavernei obişnuiţi clienţi eu primul sunt.
Sunt cel ce împotriva legii s-a răzvrătit.
Eu, băutorul lungilor nopţi, pe fiica viţei-de-vie o beau
Şi-i vestesc domnului strigătele bătrânei mele-nsângerate inimi.
RUBAIAT 126
Unei femei de stradă, un şeic îi spune-ntr-o zi: ,,Eşti beată!
În fiece clipă prinsă iată-te-n plasa primului venit!’’
,,O, şeicule, îi răspunde femeia, sunt tot ce afirmi,
Dar tu, tu eşti, uneori, ce-ai vrea mereu să pari?”
RUBAIAT 128
Capcane două sute în juru-ne-ai întins. Cum ai terminat,
Ne-ai spus: ,,Cine pune piciorul aici pe sine se condamnă.’’
Curse întinzi, iar pe cel ce-n ele se prinde
Tu îl numeşti rebel, morţii îl sorteşti…
RUBAIAT 129
Cuvintele cu care mă frângi din ură-ţi vin, o, mollah!
Nu-ncetezi să mă iei drept fără credinţă, nelegiuit, ateu.
Mai bine ca oricine mă cunosc şi ceea ce sunt o mărturisesc.
Să mă răneşti se cuvine chiar tu?
RUBAIAT 130
Gloria de-o câştigi în cetate, te-asasinează!
În colţul tău de te-ascunzi, eşti un instigator.
N-ar fi mai bine-atunci, Ilie de-ai fi sau Sfântul Gheorghe,
Să nu te legi de nimeni, cunoscut de nimeni să nu fii?
RUBAIAT 131
O, cerule, zgârcitule, tu-l împuterniceşti cu norocul,
El are apeducte şi bunuri, iar apa-i vine la moară.
Se-ndatorează omul liber pentru singura-i pâine;
Cerului spun, atunci, că nici cât o ceapă nu face, degerată!
RUBAIAT 134
Am crezut a cunoaşte şi fiinţa, şi nefiinţa,
C-am ajurat şi lumea de sus, şi lumea de jos,
Dar nimic nu ştiu, de nu pot cunoaşte
Lumea de-apoi a beţiei în lumea-mi de-apoi.
RUBAIAT 136
Tu, ascultă-mă, novice, lipsit de vechi prieteni:
La roată nu te gândi şi-apoi, mai ales, despre ea deloc nu vorbi…
De teatrul tău mulţumit fii; şi, spectator paşnic,
Bucură-te de ceea ce se joacă: ale destinului jocuri. Şi ale omului.
RUBAIAT 139
Poţi ignoranţa s-alegi, lumini dacă păstrezi câteva.
Din mâinile isteţilor băutori cupa plină o vei primi;
Însă de eşti un ignorant – neştiinţa nu-i partea ta –
A ignoranţei tale dulceaţă nu vei şti s-o guşti niciodată.
RUBAIAT 143
Cei ce erau fântâni de ştiinţă, pilde-ale virtuţii,
Aprinse făclii pentru prieteni, în bruma gnozelor, groasă,
N-au înaintat nici c-un pas. În noaptea lor s-au pierdut,
În bâlbâiala născocirilor. Şi veşnic dorm!
RUBAIAT 144
Un om am văzut, singuratic, într-un loc sărac. Nu era
Nici eretic, nici musulman. N-avea bogăţii, nici Dumnezeu,
Nici convingeri, nici adevăr. N-avea nici lege, nici principii.
În lumea asta sau cealaltă, un aşa curaj cine l-a avut?
RUBAIAT 147
Ştiinţelor, de-a pururi le-am dat tot timpul meu.
Prin ştiinţă, cele câteva noduri le-am dezlegat, de secrete obscure.
După ani şaptezeci şi doi de reflecţii, fără-o zi de odihnă,
Ignoranţa-mi, o ştiu…
RUBAIAT 148
Deşi mi-i frumos chipul şi subţire, mireasma,
Deşi faţa la fel de proaspătă-i ca laleaua şi-i a chiparosului, talia,
Pe-ale tavernei Lumii ziduri, totuşi n-am înţeles
De ce eternul Pictor mi-a dat înfăţişare.
RUBAIAT 149
În mâinile Cerului, pioni suntem. Ca să se amuze, ne mută.
Nu-i metaforă, – aici, El e Stăpânul, numai El joacă.
Pe-a existenţei tablă de şah ne-mpinge fără-a ne cunoaşte,
Apoi, ne dă brânci, unul câte unul, în coşciugul Neantului, strâmt.
RUBAIAT 151
Mă-ntrebi: „Bizară, priveliştea asta ce-i oare?”
Ah! adevărul să-l spun prea mult ar dura.
O imagine e, de iluzii, răsărind dintr-o întinsă mare
Şi tot aşa-ntorcându-se-nlăuntru-i.
RUBAIAT 152
Din argilă şi apă, Tu m-ai frământat. Sunt aici degeaba; şi ce pot?
Lână şi mătase, Tu le-ai tors. Sunt aici degeaba; şi ce pot?
Binele, răul ce-l fac, cine le-a dat? Şi ce pot?
Destinul meu, Tu l-ai croit. Sunt aici degeaba; şi ce pot?
RUBAIAT 155
Carafa de vin, o, Doamne, mi-ai spart-o!
Iar uşa bucuriei, o, Doamne, în nas mi-ai trântit-o!
Din stângăcie, Tu mi-ai vărsat pe pământ rumenul vin!
(De pământ să mi se umple gura!), oare erai, Doamne, beat?
RUBAIAT 156
Tu, a cărui esenţă misterioasă de nepătruns e pentru noi toţi,
Tu, care grijă n-ai nici de greşelile, nici de-ascultarea noastră,
Când sunt beat de păcate, speranţa în tine îmi dă judecata.
La orice păcat, îndurare! Nădejdea mi-e toată în clemenţa ta…
RUBAIAT 157
Tu rânduieşti soarta viilor şi a morţilor. Roata cerurilor
Cine o cârmuieşte, de nu Tu singur? Eu, rău, sunt sclavul tău,
Tu eşti Stăpânul. De toată dezordinea de-aici vinovat cine-i?
Totul nu Tu oare l-ai creat?
RUBAIAT 158
Tu eşti ascuns, nimeni nu Te vede, iar alteori, Tu Te descoperi
În toate cele ce sunt. Tu ai născocit totul pentru Tine,
Iluziile şi plăcerile, efemerele făpturi.
Spectacolului, Tu-i eşti esenţa, dar şi spectatorul.
RUBAIAT 161
Deschide-mi uşa, Te rog, poţi numai Tu s-o deschizi,
Drumul de urmat Tu mi-l arată, căci Calea Tu o scrii.
Mâna nu mi-o voi da celor ce vor călăuză să-mi fie:
Ca mine, sunt trecători. Veşnic eşti numai Tu.
RUBAIAT 164
Nu merit, o ştiu, nici paradisul, nici infernul.
Cunoaşte Domnul mai bine ca mine lutul din care m-a frământat.
Eretic ca un derviş , urât ca femeia pierdută,
Fără noroc şi religie, cine paradisul mi l-ar deschide?
RUBAIAT 173
Dacă bulgărul lumii s-ar rostogoli într-o groapă, când dorm,
Beat mort, m-aş sinchisi de asta ca de-un bob de orz.
Ieri m-am pus zălog, la tavernă, pentru vin,
Şi-n hohote râdea cârciumarul: „Uite, ce minunat zălog!”
RUBAIAT 174
Cum în mâinile noastre-i doar vântul a toate câte trec,
Cum fiece lucru căderii e sortit, îmbătrânirii,
Gândeşte-te că tot ce există nu are poate nici o existenţă
Şi gândeşte-te, totodată, că există ce nu există.
RUBAIAT 175
În secret a izvorât al vieţii Ocean;
Perla ştiinţei, nimeni n-a putut s-o străpungă.
Bătând câmpii, umblă fiecare urmărindu-şi himera.
Cine-a putut totuşi adevărul a-l spune?
RUBAIAT 178
Cu oceanul s-a unit picătura de apă.
Un fir de praf din nou s-a prins de pământ.
Tu poţi să spui de ce-ai venit pe lume?
A venit o muscă, a zburat apoi.
RUBAIAT 186
Dincolo de Creaţie, dincolo de ceruri, tu cauţi
Şi tăbliţa de ceară, şi calama. Paradisul cu Infernul.
I-am împărtăşit asta maestrului nostru: „În tine se găsesc toate:
Paradisul şi calama, tăbliţa de ceară cu Infernul.”
Adăugat de: ALapis
vezi mai multe poezii de: Omar Khayyam
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfred de Musset
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carlos Drummond de Andrade
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Dante Alighieri
David Avidan
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dsida Jenő
Du Fu
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Heinrich Heine
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Keats
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louise Gluck
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Talov
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Walt Whitman
Wang Wei
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yuri Kageyama
Lacul Superior (Lake Superior), aflat la graniţa dintre SUA şi Canada, este cel mai mare lac de apă dulce din lume. Suprafaţa sa depăşeşte 82.000 km2.
1947 -S-a născut Viorel Sergovici, operator şi regizor TV ("Domnişoara Cristina").
1952 -S-a născut boxerul cubanez Teofilo Stevenson.
Dreptul este un raport real şi personal al omului faţă de om, care, dacă este păzit de către oameni, serveşte societatea, iar dacă este corupt, o corupe.
Dante Alighieri
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave
Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire!
Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și
Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro
Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte
Zidul de Mărgean, Emilian Lican
Distribuie: