Omagiu Nocturn

Autor:Bugiac Lucian


Adăugat de: Stag

miercuri, 05 martie 2025

Înconjurată de milioane,
Admirată de miliarde,
Așteptată cu nerăbdare, în fiecare seară.
Plânsă la fiecare răsărit…

Palidă, misterioasă,
Și singuratică.

Atrasă și respinsă în același timp,
Tragi de apele mării, și inimile oamenilor.
În fiecare noapte asculți dorințe și pledoarii,
Promisă ca o simplă piatră, de la cel mai sărac până la cel mai bogat.
Martoră la povești de dragoste, tragedii, comploturi, plânsete și bucurii.

Oare admiri pe oameni, cum te admiră oamenii pe tine?
Oare și tu te încrunți când treci pe deasupra vastului deșert sau ocean pierzându-ne pentru scurt timp din vedere?

Nu suspina, căci în singurătate, există iubire.
Iubirea pe care toți ți-o poartă,
Iubire dată de frumusețea pe care o porți,
Dată de singularitatea care te caracterizează, căci nu te asemeni cu nimeni și nimic.
Unică și de neînlocuit.

Nu ești singură, ești doar departe, dar aici, în apropiere,
Toți te cunosc și te iubesc.
Toți te admiră și te prețuiesc.
Toți te așteaptă, și se bucură când te regăsesc.

Călăuză și păzitor al nopții.
Ghid pentru cei pierduți, și străjer pentru cei care se tem.
Fărâma de speranță că ceva a rămas, când totul dispare în negură.
Amintire a timpurilor de demult.
Floare plăpândă, dăruită alături de un sărut.


vezi mai multe poezii de: Stag


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viitor
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDXXI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.