Maya - Odisseas Elytis

Pe Cloşca cea cu şapte pui
zburând prin ceruri o văzui

Cândva în loc se mai oprea
şi la coliba mea privea:

– Ce faci mata? Eşti bine? Zi.
– Bine. Ce veşti de la copii?

– Ce să-ţi mai spun, acolo sus
gerul, pustia i-au răpus

– De asta-ţi faci inima rea?
Adu-i pe toţi la casa mea.

– Îţi mulţumesc, dar mulţi mai sunt!
Roadă ţi-o termina *ând

– Dă-mi pe mezina ta măcar,
Maya cu vălul de cleştar

– Ia-o, atunci, şi nu uita:
mire al cerului vei sta.

Acestea Cloşca a grăit
şi-n păr pe dat’ mi-o a şi prins

Munţii-mprejur au strălucit
şi mâinile mi s-au aprins

iar Cloşca cea cu şapte pui
se duse şi n-o mai văzui.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Odisseas Elytis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.