Odă, Satanei - Corneliu Coposu

Împărat de întunerec, peste duhuri prăbușite,
Domnitor peste-o Gheenă, de dureri înăbușite,
Căpetenie de schismă, ridicată dintre îngeri,
Pioner al îngâmfării și al primelor înfrângeri.

Ispitit de strălucire, ai călcat obediența,
Și-ai pornit, semeț, răscoala, ca să-ți smulgi independența
Ai pierdut, prin răzvrătirea dărâmată, Paradisul,
Logodindu-te sinistru, peste veacuri, cu Abisul...

În trufia ta nebună, înfruntând dumnezeirea,
Ai căzut, rostogolindu-ți infinitul și mărirea;
Catastrofa este fiica idealurilor tale,
Impulsor de răzmerițe și de iureșuri fatale!

Obsedat de neodihnă, ai stârnit rebeliune,
Instigând o nevăzută și umbrită legiune;
Serafim cu aripi frânte, prin cereasca detronare,
Fulggerat de Providență, pentru insubordonare.

În sacrala lui osândă, azvârlindu-te Eternul,
Cu drapelul răzbunării, ai fondat, scrâșnind Infernul.
Lucifer care, statornic, nesupunerile fluturi
Și arhanghel al revoltei, prăbușit în dedesubturi.

Începutul vrăjmășiei, al mizeriei, al urii
Și al nerecunoștinței, în agenda creaturii,
Precursor al vicleniei, spărgător al armoniei
Și al liniștii eterne, din regatul veșniciei.

Îndreptar pentru păcate, liliac de cimitire,
Voievod de nedreptate și izvor de pătimire,
Zeitatea dușmăniei, reședința stricăciunii,
Apogeul răutății și apostolul minciunii!

Închinată neputinței și instinctelor brutale,
Omenirea, îngrozită, stă sub faldurile tale,
Zăvorându-se, zadarnic, în lumină să rămâie
Și-ncercând să te alunge, cu aghiazmă și tămâie...

Înălțările râvnite, desfătările în bine,
Voluptăți, comori și aur, și belșugul, sunt la tine;
Prin oceanele de patimi, mânuiești perfid timona,
Munți de suflete pierdute, stau pe nava ta, Mamona!

Insurecția te arde, mai năpraznic decât focul,
Neastâmpă diabolic îți frământă nenorocul,
Cu sălbatica ta vrere, îți împrăștii opintirea,
Ca să-ntinzi fărădelegea, stăpânind nemărginirea!

Încrezută vanitate! Disidența trădătoare,
Sclipitoare vrăjmășie, înainte-mergătoare,
Catacombă de putere, zbuciumată de orgoliu,
Cu destin de târâtoare și cu flamură de doliu.

În torturile de demon, care-ți macină dorința,
Peste iadul ispășirii ce-ți îngroapă suferința,
O scânteie de lumină, te ridică-n amintire;
Îndrăzneala de-a fi primul urzitor de răzvrătire!

1962

Adăugat de: nelubaros

vezi mai multe poezii de: Corneliu Coposu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.