Octavian - creaţii proprii

Sirena lung vuiește
Și bombele cad mii,
Iar timpul se topește,
Ca-n pânza lui Dali.

Nu, tu nu ai fost făcută
Dintr-o coastă a lui Adam
Ca-n povestea cunoscută
Ce cândva o auzeam.

Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roșu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.

Trec direct la subiect,
Nu m-ascund după căciulă,
Oare cum este corect,
Să zic pendul sau pendulă?

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinși într-un tumult
Și trăim ca să muncim.

Tu erai din Baia Mare
Eu eram din București
Și într-o vară arzătoare
Te-am văzut la Costinești.

Astăzi am văzut la mare
O fată foarte drăguță
Și m-am întrebat eu: oare
Ea se trage din maimuță?

Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.

Vreau să fiu și eu poet
Ca Bacovia, Coșbuc...
Să mă știe toată lumea
Peste tot unde mă duc.

Undeva, cândva, într-o lume mai bună
Trăiam fericit și pluteam în Lumină
Nu simțeam că în jur norii negri se-adună
Și voi fi aruncat într-o lume străină.