Oblio (Din volumul „Ștrumfii afară din fabrică (!)”, 2007)

duminică, 27 noiembrie 2022

Îmi place filmul ăsta ciudat –
are cumva legătură cu mine,
sunt cumva un băiat aiurea, nefiresc,
dar nu o victimă – Doamne ferește! –
nu exagerați!...
Sunt un poet cu faimă...

Dar un băiat împotriva curentului.
„Cu două sute la oră pe contrasens”
înaintez nehotărât prin viață.

Îmi place „Oblio” pentru că personajele lui
au replici superînțelepte – adevărate koanuri,
și băiețelul e înțelept fără să vrea să fie înțelept,
tratează lucrurile firesc, cu măsura bună.

În Oblio e cumva viața mea –
o căutare continuă de locuri și oameni,
o căutare de vorbe și povești –
mi-e și rușine să spun ce meserie am...

Curajul lui Oblio e o formă
necunoscută de inadaptare.
Ființa lui e candoare,
iar candoarea –
un fel disperat de a spera.

Iar muzica face toți banii –
un fel de Syd Barret pocăit
vrăjește o chitară cu clape...

Oblio e singur în pădurile minții.
Eu sunt singur acasă.
Mă uit la un meci de tenis
care nu-mi spune nimic.

Sunt Oblio sau sunt
conștiința băiatului de lemn
în cutia ei de chibrituri?

Omul-stâncă doarme de zile bune,
Omul-indicator arată bătrânețe și moarte...

Oblio îmi seamănă.
Ca o picătură de apă.
Rătăcește în pădurile minții.
Vrea să se întoarcă Acasă.

_________________

Apărută în volumul „Ștrumfii afară din fabrică (!)”, 2007

Apărută în „Jos masca, Marius Ianuș !” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/01/masca.pdf
Apărută în „Integrala Ianuș : Poezia” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/03/integrala-ianus-poezia.pdf

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.