O scurta ancheta privind despărțirea

sâmbătă, 03 ianuarie 2026

O scurtă anchetă privind despărțirea

Timpul, spunea cineva, s-a așezat pe jos.
Dar timpul nu stă niciodată jos.
Cel mult,
cât un muncitor obosit,
fumând-și pauza data de altcineva.

La colț, o doamnă vinde flori.
Eu le-aș numi uscate, ea le numește „de păstrare”.
Albe și negre, ca două variante ale aceleiași întâmplări:
prima spusă cu voce tare, a doua – gândită cu spatele la ascultător.

Vino, spuneai, să nu mai fim noi.
Dar cine am fi atunci? Doi străini care se iubesc pe ascuns?
Asta se întâmplă oricum, chiar și când suntem noi.

Spuneai să vin să număr minutele care curg invers.
Iată, încerc. Dar ele curg întotdeauna înainte,
chiar și atunci când le numărăm dinspre sfârșit.
Singurul lucru care curge invers e rugăciunea spusă din amintire –
dar și ea, la un moment dat, dă buzna în prezent.

Spuneai că plecarea e o boala,rămânerea un tratament.
Dar în manualul de economie domestică a suferinței,
amândouă costă la fel, doar că se plătesc în monede diferite:
una în regret, cealaltă în oboseală.

Și acum întrebarea finală, cea care probabil n-are răspuns:
Dacă așteptarea ta era o formă de iubire,
atunci plecarea mea este o formă a așteptării?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.