Iată că-n vară aveam o nouă sarabandă
A falsităţii, fariseismului, minciunii,
Oare ce-ar zice Bunii de ar putea să vadă
Că am pierdut cu totul uzul raţiunii?
Privim parcă în transă la jocuri de culise
Cu zaruri“fabricate”şi cifre măsluite
Ce-aleargă fără frică perfide şi precise,
Iar noi minţiţi mereu cu vorbe ticluite.
Suntem tot mai bolnavi şi fără drept la viaţă
Ne stingem neştiuţi cerşind o zi în plus,
Bani nu avem de leacuri, ci bruma de speranţă
Ce ne aduce o rază aproape de apus.
Muşcăm ţărâna arsă unde am fost trântiţi
Şi lacrimile curse o fac pe loc noroi,
Întindem braţe-n rugă, dar suntem umiliţi
Şi mergem mai departe debusolaţi şi goi.
Coboară-ndată Doamne, și pe acest pe pământ,
Fă mândra Românie prin veac să înflorească,
Retează-i uscătura şi-o risipeşte-n vânt
Ca ţarina străbună prin muguri să renască.
vezi mai multe poezii de: aspiranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: