codrul lui Iisus prin care plângea
fecioara Maria și-și ștergea părul o femeie
de niște picioare sfinte
e psalmul ce ți-l rostește tatăl tău la micul dejun
și tu-ți rotești ochii în orbitele dumnezeiești
cum poți de nesfânt.
nu știi că natura îngenunchează să-i fii tu mireasă
încă de pe când eu eram o piatră atinsă neintenționat
de mama ta.
asta e o doină către cele sfinte.
tată, promit că-mi spăl orbitele cu apă sfințită, promit!
vezi mai multe poezii de: sims anf
Detalii poezie:
Distribuie pe: