Nutzu - creaţii proprii

- Azi plouă iar, dar plouă cu magnolii
Ce îmi inundă versul... E firesc
Să-și cearnă peste portativ bemolii,
Când pe claviatură scriu IUBESC?

Azi am să scriu pentru magnolii
Ce-au înflorit la pieptul meu
Și au aprins un curcubeu
Pe cerul înțesat de molii.

Aprind lumina și alerg
Prin labirintul unui vis,
Tăcerile parcă converg
Și mă atrag într-un abis.

Presar cenușă din tipar
Pe rugul nopților viclene
În anotimp cu număr par
Și boltă cu sclipiri obscene.

Apusu-i răsturnat chiar peste orizont,
Iar luna s-a ascuns c-o stea în aşternut,
Surprins şi mâniat e cerul, de afront
Şi varsă lacrimi reci de tunet susţinut.

- Mi-ai oferit o noapte de răsfăţ
În patu-nsângerat de trandafiri,
Dar, vezi, mai am atâtea să învăţ...
Când îmi deschei rochiţa, mă respiri,

- Paharul tău e din rubin,
Eu am băut din el cândva,
Dulceaţa buzelor carmin
Am savurat-o, e a mea.

- Eu sunt femeia unui singur gest,
Tulburătoare ca o apă-adâncă,
Ce-ntâmpină c-o doză de protest
Voinţa ta mai tare ca o stâncă,

- Tăciuni aprinși se scaldă în orbite,
Spre asfințit o pleoapă se închide
Cu umbra nopților fierbinți tivite
Ce-n minte nasc numai efemeride.

- Visez sub tâmpla înserării care
A înmuiat penelu-n violet,
Valsând prin lumi de basm, imaginare,
Adorm fără vreo umbră de regret.