Nutzu - creaţii proprii

- Şi-acum visez adeseori că plouă
Pe strada ta cu ramuri de măslin,
Că mă opresc din zbor, scăldat în rouă,
Iubita mea, să-ţi jur c-o să revin

E șase dimineața și prin vis
Culeg un pas, o umbră de tăciune,
Un licurici albastru fără nume
Și somnoros aplaud, vrând un bis.

Azi mai găsesc în mintea mea o toană
De când jucam Hamlet la ușa sorții
Și am plătit cu visele o pană
Să scriu un epitaf la poarta morții

„Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră” Radu Stanca

- Nu ştii ce bucurie m-a cuprins
În zilele fierbinţi de sărbătoare,
Când iepuraşul dulce, înadins,
În dar de Paşti frumosu-ţi trup de floare

- Păstrez în palmă ultima secundă
Când umbra ta alunecă pe turn
Și gustul despărțirii mă inundă
Ca într-un dans sinistru și nocturn.

- Sunt tot aici, la marginea tăcerii,
Şi florile mă-mbracă tot la fel,
În catedrale,-i Noaptea Învierii,
Iar tu iubite, îngerul fidel,

“Lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o.”
Sfântul Ioan Evanghelistul

- Acolo unde cade în genunchi

- Lumina Sfântă peste noi pogoară
Și liniștea divină ne îmbracă
În strai de sărbătoare, ne-mpresoară
Dangăt de clopot, sunetul de toacă

- Îmi e atât de dor de tine-acum
Iar Dumnezeu i-absent în astă seară,
Ating uşor arcuşul de vioară
Dar corzile i se prefac în scrum.