Nutzu - creaţii proprii

- Eu n-am pretins că aş avea vreun merit,
Dar te iubesc la modul absolut,
Te ţin captiv în gândurile mele,
Mi-aduc aminte pasul precaut

- Privesc pe geam și mă gândesc la multe,
La poezii, metafore, povești,
Le recitesc, dar cine să m-asculte
Că nici nu știu, iubito, unde ești,

- E marți și mă gândesc că prima oară
Tot într-o zi de marți ne-am întâlnit,
Timid pășeam cu Paler subsuoară
Și te-am văzut cu părul despletit

- Adeseori mă scald într-o lagună
Și părul tău mi-acoperă mijlocul,
Un ritual de zi ce-anunță jocul
Cu buzele, când vor să îți compună

- E marţi şi totuşi nu sunt ceasuri rele,
De fapt n-avem ceasornice deloc,
Minutul stă ascuns în jaluzele
Când tu mă prinzi în joacă de mijloc.

- Azi, când ghicesc în zațul de cafea,
ăd buzele carmin prinzând contur
Și îmi apare-n ceașcă gura ta
Ca o căpșună coaptă, pot să jur

- Tot mai visez că ne iubim odată
Într-o poiană plină de narcise,
Că o să ne admire din culise
Natura cu privirea rimelată,

- Te-ai îmbrăcat în alb printre narcise
Și ai aprins atâtea fantezii
Că înfloresc metafore nescrise
Și vor să se-ntrupeze-n poezii.

- Tu știi cât mi-e de dor să gust căpșuna
Buzelor tale ce m-au fascinat
Când mi-au promis poveşti o mie una,
Călătoresc prin basm. O fi păcat?

- Iubita mea, aș vrea să-mi lași un semn,
Să nu mă rătăcesc pe mări străine,
Ajută-mă! De crezi acum că-s demn,
Poeme să compui numai cu mine.