Azi plouă cu magnolii

Autor:Ioan Grigoraș & Liliana Trif


Adăugat de: nutzu

vineri, 15 mai 2015

- Azi plouă iar, dar plouă cu magnolii
Ce îmi inundă versul... E firesc
Să-și cearnă peste portativ bemolii,
Când pe claviatură scriu IUBESC?

Îmi curg pe buze numai lacrimi calde
Și sufletul îmi plânge fără vină,
În inimă un dor nebun mă arde,
De chipul tău și mintea-mi este plină.

Azi plouă iar, dar plouă cu magnolii,
Îmi bat în geam și mă doresc cu ele,
Iubirea își trimite-n valuri solii
Și-n urma lor un cer curat de stele.

- Iubite, în cetatea mea e soare,
Pe ramurile verzi mi-au înflorit
Magnolii albe cu nerușinare
În văzul tuturor și-am îndrăznit

Să-ți bat la poarta inimii cu gândul
C-o să m-auzi și ai să vii măcar
O clipă, cât s-atingi cu mâna rândul
Pe care-acum îl scriu involuntar.

Azi plouă iar, dar plouă cu iubire,
Cu dor de tine-ntr-un poem nescris
Și plouă alb de parc-un voal subțire
Acoperă un suflet manuscris.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif


vezi mai multe poezii de: nutzu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Liliana: O să te-nvăţ, iubito, că-mpreună
Putem întoarce timpul înapoi,
Secunda ce alunecă pe strună
E un arcuş celest şi amândoi

Îl mânuim cu-atâta iscusinţă,
Distanţele se şterg definitiv...
N-ai înţeles cât te iubesc, fiinţă?
Fragilitatea ta, intuitiv,

Recunoscând-o chiar din clipa-n care
Ţi-am implantat o aripă-n călcâi,
Să-nveţi să zbori înalt, să fie soare
Pe cerul tău... Să crezi şi să rămâi!
nutzu (autor)
duminică, 17 mai 2015



mulțumiri, soso...
nutzu (autor)
duminică, 17 mai 2015



grazie, mirimirela...
nutzu (autor)
duminică, 17 mai 2015



reverență, oana...
nutzu (autor)
duminică, 17 mai 2015



Ioan: În colivii de gânduri te-am închis
Şi-acum te-aud călcând peste tăcere
Cu paşi uşori. Zburdalnicul zefir
Îngenunchează iernile severe,

Când printre gratii treci să îmi atingi
Lăstarul unui vis, trandafirie
E floarea de emoţie sfidând
O limită de sens. Alegorie

A dorului ce nu-l pot denumi
Nici de-aş găsi o mie de cuvinte
Ce nu s-au inventat, nici nu s-au scris,
Dar nu vei şti, păşeşte înainte!
Liliana Trif
duminică, 17 mai 2015



foarte frumos!
soso
sâmbătă, 16 mai 2015



nutzu ! mi ai ascultat sfatul ! Ce frumoși sunteți împreună !
mirimirela
vineri, 15 mai 2015



Cat de frumos... Multumesc tuturor ca imi faceti viata asa frumoasa... Abia astept sa citesc tot ce s-a mai adaugat le site. Va pup!!!
oana
vineri, 15 mai 2015