Nutzu - creaţii proprii

- Sunt dimineți mai reci și mai ploioase,
Te-ndeamnă parcă să rămâi în pat,
Să-colorezi în roșu-aprins angoase
Și gândurile negre ce-ți dau mat

- Întrecându-mă pe mine, pas cu pas, învăț răbdarea
Valului care se-ntoarce către țărm cu toată marea
Urmărindu-l în tăcere sau c-o furie barbară...
Spune-mi tu mai știi, iubite, care vis, în care țară

"Pentru că dragostea nu se probează, se îmbracă direct."
Massimo Bisotti

- Aud pe holul inimii petarde

- Nu depărtarea m-a făcut să tac,
Ci umbra ce-ntre noi a stat o vreme,
Pe borangic brodați de-același ac
Ne-am așezat c-un secol prea devreme

- Cuvintele sunt uneori puţine,
Peceţi pe buze arse-ntr-un sărut,
În nopţi de jar când mă gândesc la tine...
Străinul meu, pe unde te-ai pierdut?

- Un colț de suflet neatins sub cerul din odaie
Și zilele de vară lungi, mirosul după ploaie,
Uimirea ce pe fus de-argint părea că era toarsă,
S-au dus, iar timpul niciodat' nu face cale-ntoarsă.

- Unde ești Noe? Hai, pânzele sus
Și arca ancoreaz-o într-un doc,
Primește-mă pe vasul tău ca mus
Că norii se adună ca-n talcioc,

- Nu știu dacă-ți mai amintești,
Dar când eram copii acasă,
Bunica ne spunea povești,
Iar noi culcați în iarba deasă

„Să pui stăpânire pe o inimă neobişnuită cu atacurile,
înseamnă să intri într-un oraş deschis şi fără pază.”
Alexandre Dumas fiul

- Sunt nopți mai reci și zilele ploioase,
Cu ochii mici privește prin lucarnă
Soarele știrb, doar norii potop toarnă
În apele care frământ-angoase.