Nutzu - creaţii proprii

Ce repede trec anii și-mi pare un clișeu
Tomnatica lumină ce-mi bate în fereastră,
Curând o altă iarnă va arde-n șemineu
Și-o altă primăvară prin poezia noastră

- Mi-ar place să-ți descos ușor conturul
Și formele subțiri să-ți dezvelesc,
Să caut fructe coapte trăgând șnurul
Cupelor roșii ce le-adăpostesc.

„Nu pune niciodată punct când inima îţi cere virgulă.”

- Suntem tăcuţi, iubite,-n astă seară
Şi liniștea-ntre noi e-o catifea

„Iubesc pământul de sub picioarele tale și aerul de deasupra capului tău, și orice obiect pe care îl atingi, și fiecare vorbă pe care o rostești. Iubesc toate privirile tale, toate faptele și toată făptura, așa cum ești.”
Emily Bronte

- Sărut, bărbate, chipul tău de lut,

- Te-aştept cu mere coapte-n toamna asta,
Septembrie aleargă prin livezi
Ca un copil ce-ntârzie la şcoală...
Iubite, în curând se-aştern zăpezi

- Câtă toamnă, ce risipă de parfum și patimi noi,
De-ntrebări plutind în aer, de întoarceri înapoi
Către vara care pleacă lăsând loc unui regret
De-a te fi avut o vreme, de-a te mai purta în piept

- Acum când vara toarce inutil
Fuiorul unui timp ce-i pe sfârșite,
Sub pasul meu molatic și tactil
Se-ntind aceleași pajiști înflorite.

- S-au copt, iubite, buzele şi-s pline
De mustul dulce-al dragostei târzii,
În noaptea asta iar mi-e dor de tine...
Nu vrei să guşti din rodu-acestei vii?

„Cândva, am fost şi eu în marginea unui deşert.
Am înţeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră.” Octavian Paler

- Mă răzvrătesc absurd, imaginar,

- Din candelă s-a scurs o picătură
De foc poetic și mă scald acum
În doruri mute, dar pornesc la drum
Să-ți pun pe glezna stâng-o semnătură,