Nutzu - creaţii proprii

- Simt sângele pulsând în vene crunt
De parcă trec în goană herghelii
De armăsari prin stepele pustii
Și-n calea lor sunt doar un bob mărunt

- Aud la geam trecând cabrioleta
Trasă de-un armăsar cu părul sur
Și desenez în mintea mea cu creta
Un joc erotic ca un calambur

- Simt nopți la rând cum picură cerneala
Poemelor semnate de-amândoi
Pe ochii mei și-alungă oboseala
Zilelor triste, goale fără noi

- Mi-e somnul tulburat de herghelii
Ce n-au astâmpăr, se hrănesc cu jar,
Bat din copite câțiva bidivii
Și noaptea o transformă în calvar.

- Suntem opuși ca două antonime,
Dar siamezi, un gest chirurgical
Ne-ar face să ne pierdem în mulțime
Și-am câștiga un titlu mondial.

- Mai e o noapte până mâine,-ncearcă
Să o comprimi puţin, că vremea, parcă,
Pune pariuri vrând să mă incite
Pot oare să mai fiu atât cuminte?

- Îți amintești, iubito, când Elada
Ne-adăpostea pe țărmuri cu măslini
Și eu pe buze-ți tipăream dovada
Iubirii absolute? Peregrini

„Bărbatul fără femeie este ca oglinda în care nimeni nu priveşte. Femeia fără bărbat este imaginea care nu-şi găseşte oglinda.” Kazimierz Matan

- Sunt eu, iubire, vino, să-mi deschizi,
Am îngheţat de-atâta aşteptare

- Ţi-am spus cândva că eu n-o să mai plâng,
Dar, straniu, mă trădează ochiul stâng,
Oftez prelung şi-adorm în atriul drept
Al inimii, acolo unde-aștept

- Simt coasa cum se-mpleticește-n iarbă
Și nu mai vrea să muște din trifoi,
Se-mpiedică după un pas, e oarbă,
Ar vrea să lase-o brazdă pentru noi