Nutzu - creaţii proprii

- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai știu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?

- Iar m-am trezit cu fața către ploaie
Și m-am gândit că sunt la tropice,
Că vara asta parcă-i o copaie
Plutind printre iluzii optice

- Vom dezminți cândva că am trăit
Povestea unui vis ce nu se spune
Și vom nega în gând că ne-am iubit
Ca doi nebuni veniți din altă lume.

- Mă port desculț și umblu fără straie
Pe drumul colbuit, plin de ciulini,
Pământu-i sterp și plânge după ploaie,
Iar eu te-aștept spre seară să-mi alini

- Am mers pe valuri 'nalte ca pe-o stradă
Și prin furtuna vieții am dansat,
În piept s-au strâns troiene de zăpadă,
Dar am păstrat un gând nevinovat

„... acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”
Nichita Stănescu

- Păstrează tu din cerul meu o parte
Și-nalță zmeie atunci când sunt departe,
Fă din albastrul lui o amintire
Pe care-un om, cândva, o s-o respire

- Te dezleg de începutul primei nopți și-al primei zile,
Când ne-am așternut sălbatici și nebuni pe-aceaste file,

Sute, mii, dar cine știe de-am avut sau nu dreptate,

- E drumul lung, n-ajunge niciodată
La geam să-ți bată inima c-un deget,
De crezi c-am tras o linie curbată
Și-alerg legat la ochi și fără preget

- Ce se ascunde-n sutienul nopții
De-mi toarnă-n vise crude fantezii,
De cred că sunt mai multe echinopții
Decât am scris vreodată-n poezii?