Nutzu - creaţii proprii

- Trec nopțile desculțe, cu năframă,
Tivind cerdacu-acoperit de vie,
Tăcerea curge cochetând bigamă
Cu versurile dintr-o poezie

- Cine i-a spus pietrei piatră
Și secundei timp destul
N-a stat niciodată-n vatră
De iubire nesătul.

- E scurtă viața, nu știi când se duce,
Întortocheată ca un labirint,
Te-ncercă zilnic (dai de o răscruce
La orice pas), adesea i-aș da print.

- Mai fac pe țărmul timpului popas
Între ce-a fost și ce-ar putea să fie...
Mereu am traversat acest impas,
M-am întrebat de câtă poezie

- Blestem iubirea noastră să-nflorească
Când lumea asta tristă va muri,
Din lutul meu albastru să rodească
Un fruct al tău şi poate-n acea zi

- De ce nu-mi spui că se contractă timpul
Și orele se scurg parcă n-ar fi,
Că unii zei au părăsit Olimpul
Ca să transforme nopțile în zi?

- Pe unde ești? Te caut printre rune
Ca pe-un citat al unui timp trecut
Pe care toți îl știu, nimeni nu-l spune...
Să am nevoie de terapeut

- Ne-au aruncat ateii-ntr-o arenă
Cu lei flămânzi, dar uite, jocul sorții
Scris undeva, pe-o pagină mondenă,
L-am câștigat... La loteria morții

- Sunt zilele mai calde, dar ploioase,
Pe streșini cad în valuri mici șuvoaie
Purtând cu ele bruma de angoase
Pe care mi-o provoac-atâta ploaie,

- Adu-mi cerul mai aproape
Noaptea asta și rămâi
Să călătorim pe ape,
Cel din urmă, cel dintâi