E ,,vitrion”, Năică!
Strigă un suflet
Trădat,
Ce arde când pică
Pe ochi mincinoşi
De bărbat.
Cu voce spăşită,
Opinentul
Îi spune că are
Simţiri
Ce-i întăresc sentimentul
Plin de-adânci
Subţirimi.
Reacţia noastră
E relaxată
Cât moartea se plimbă
Hai-hui
Şi nu renunţăm la iubire
Vreodată,
Fiindcǎ de dânsa
Nu suntem sătui!
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: