Nu sunt un sfânt

miercuri, 29 iunie 2022

Nu sunt un sfânt ce se hrănește cu durere
Când lumea toată doar de mine se agață
Afară ochii mei sunt iar cuprinși de gheață,
Credința mi-a rămas din nou fără putere.

Dar eu sunt vinovat acum că viața -mi cere
Să beau, să mint, mereu, îmbujorat la față...
Să fur iubirea celor dătători de viață,
Deși ei vor acum, doar aur să-mi ofere!

Aș vrea să mă înfrupt din buzele uscate
Pe care însăși viața le-a desenat o poartă,
Îmi pare că tributul e doar un soi de hartă
Și rătăcesc cărarea, un semn să mi se-arate.

Trăiesc infernul dulce al unei nopți de foc
Prin sticle colorate și pline de amar.
Un Lucifer al Terrei, care cânta prin bar,
Sunt doar un sfânt sălbatic, ce n-a avut noroc.

Iubesc înțelepciunea și viciul preferat
Și tind să caut hrana, in pulberea cu vise,
Sunt cel care așteaptă cu brațele deschise,
Un semn, să i se-arate pe trupul condamnat!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.