L-am cãutat pe Unul, acela care este
În taine felurite şi purpuri de mãtase
Prin domuri, catedrale, urcând pânã pe creste
În roua dimineţii, când bezna grea plecase
Din slove luminate am încropit icoanã
Pornind sã caut chipul iubirii pe pãmânt
Sã aflu leacul tainic de pus pe orice ranã
Ori semnul toleranţei şi pãcii prin cuvânt
Urcat-am multe trepte, adesea printre lacrimi
Ocean de suferinţe am întâlnit mereu
În lumea-nveşmântatã în lucitore patimi
Nu am gãsit o slovã lãsatã de vreun zeu
Sã vindece tristeţea, sã dea noi sensuri zilei
Şi-acelora ce-n viaţã nimic sfânt nu gãsesc
Sã le cuprindã clipa cu aripile milei
Şi rost sã dea speranţei cã nu-n zadar trãiesc
Doar ceţuri fãrã margini, minciunilor cortinã
Ecrane fulguite de povestiri deşarte
Sub cerul plin de nouri şi veşnic fãrã vinã
Drept unic sens al vieţii...întoarcerea în moarte.
vezi mai multe poezii de: elbi
Detalii poezie:
Distribuie pe: