Noi oamenii respirăm în inima lucrurilor

duminică, 20 septembrie 2015

Se vor naşte multe ambiţii,
timpul se va rostogoli peste noi,
oasele din trupul nostru se vor întări
şi vor cânta din fluier
ajutate de vânt.

N-o să se mai ştie nimic despre fluturi,
despre aerul uşor de sub aripi,
privirea se va adânci în depărtare
unde totul pare învelit în mătase subţire,
zilele eliberate de visele iubirii
îşi poartă umbrele-n spate
şi alunecă spre crepusculul de rubin.

Noi oamenii respirăm în inima lucrurilor,
ne îmbrăţişem de bucuria întâlnirii
şi plecăm spre locuinţele curcubeului
de lângă râul de argint.

Aici sunt morile de piatră ale apei
care macină zile şi nopţi, stele,
femeile vin cu încredere la moară
în dimeneţile cu soarele-n frunte
şi cai albi în priviri.

Cine le măsoară uiumul din dragoste
când moraru’-l aşteaptă?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: