Noapte umană

Autor:Dianasutea


Adăugat de: Dianasutea

duminică, 14 mai 2017

Așa cum sunt stelele
așezate pe cer,
așa e și viața mea
în spiritul realității.

Mi s-a umbrit tăcerea,
trăiesc în sufletul lunii,
ascund glasuri de disperare.
Trântesc gândul de realitate,
păcătuiesc zâmbind ironic
și-mi aștern faptele-n regret.

Sugrum nopțile-n tăcere,
iar vocea cerului
m-adoarme rătăcit.
Trăiesc captând salvarea
ce a fost rostită din gura sorții crude.


vezi mai multe poezii de: Dianasutea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.