Noapte de-april cu nori capricioși.
Pomii-nfloriți
de petale goliți,
împietrire de moși
pe drumuri pierdute în noapte,
fără urme, într-o liniște adâncă.
Vântul, stropi de apă-n jur aruncă,
peste tot și peste toate.
E târziu și sunt trează. Te-acopăr.
Frigul nu-ți place.
Pier două lumi în băltoace
și-aud șuieratul de tren
ce trece prin gara pustie,
din noaptea sălcie.
Miroase-a cumen.
Păsările cerului au adormit
și nu ne cunosc
și nu ne iubesc
căci dragostea lor dintre toate,
le cheamă ca vraja
de valuri, când plaja
e plină de cioturi uscate.
E noapte de-april într-o neagră robie,
cu frig păcălit de trufie.
Atâtea alte bucurii
pierdute printre mărturii
și-a iernii ironie!
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: