Dar poate că e singurătatea eșecului…
Cel ce o obține astfel nu și-a dorit-o,
și nu are nevoie de ea.
E o singurătate agitată, stridentă, anecdotică,
populată cu nume de zile, cu nume de străzi, cu nume de câini,
cu dureri provizorii, cu exultări suspecte.
O singură victorie, și falsul singuratic
va renunța, va pierde singurătatea fără nicio opoziție,
căci nu a muncit pentru ea
ca să poată duce o idee până la capăt,
căci nu și-a înnobilat sângele
în vederea vreunei supreme transfuzii.
Distribuie: