Nimeni nu începe să creadă

Autor:flavius


Adăugat de: flavius

vineri, 02 octombrie 2015

Nimeni nu începe să creadă din bunătate
sau pentru micile ori marile realizări obţinute
ci mai degrabă din lipsa de încredere în sine,
îşi caută un refugiu de linişte
până se conving de mijlocirea care se impune,
pentru păcatele ce se cer iertate
cu penitenţă şi rugă.

Sigur e bine să te trezeşti şi în ceasul din urmă, decât deloc,
angajat pe drumul credinţei în dreptatea eternă
c-un glas spăşit şi sfătos să chemi
semenii spre Dumnezeu,
pentru ca pildele mântuitorului să fie înţelese
şi urmate-n milostivire.

Cu prea multă bogăţie, lipsă de respect şi intoleranţă,
se uită de cei săraci cu duhul
încât cred că mai exista o lume
în care îşi vor vedea visul cu ochii.
Dar cine poate spune cât de puţin
despre această viaţă a energiilor pozitive
în care se trăieşte într-o îndestulare divină
fără conducători hrăpăreţi
ce-şi însuşesc partea din steaua ta pentru sufletul lor
cum se întâmplă pe pământ.


vezi mai multe poezii de: flavius


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

"conducători hrăpăreţi
ce-şi însuşesc partea din steaua ta pentru sufletul lor"

foarte interesant!
danab
vineri, 02 octombrie 2015



Chiar... cine ?...
Lecturat cu plăcere.
mirimirela
vineri, 02 octombrie 2015



Frumos este cateodata versul in alb,,,
r.mirel
vineri, 02 octombrie 2015



foarte frumosa poezie, felicitari Flavius
maria
vineri, 02 octombrie 2015