Printre lacrimi te sărutasem - Nikolai Rubţov

Printre lacrimi te sărutasem,
Doar că asta n-ai observat,
Fiindcă noaptea de toamnă era
Umedă și-ntunecoasă.

Pe pământ bântuiau frunzele,
Iar pe mare furtuni vuiau.
Frunzele au rămas pentru tine,
Mie revenindu-mi furtuni.

Valuri mari se zbăteau împrejur,
Răsunând fioros în larg.
Uneori însă marea tăcea,
Albăstrimi luminând în zări.

Eu, atunci, mă gândeam cum pe țărm
Vii și-aștepți când eu o s-apar,
Și cu gândul acesta simțeam
Parcă-n suflet o stea s-a aprins!

Fie ca în opriri de furtuni
Să ghicești ale mele tristeți,
Iar în zări ce-ntunericul sparg
Să ghicești ale mele nădejdi...

Traducere Gheorghe Doni

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nikolai Rubţov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.