Prieteni, toți care-mi simțiți sub vers
Fierbintea răsuflarea gâfâită,
Zvârlâți la molii pradă și la foc
Literatura semiisprăvită.
Și mai ales pe Nicolae Labiș!
Noi scriem doar pentru poeți poezie
Batem jaloane spre a construi
Marele meșter care o să vie.
De ce să pierdeți vremea străbătând
Aluviunea nesedimentată,
Când vă așteaptă-n tomuri, scăpărând,
Oceanele cu apă de agată.
Acesta-i poate, sincer dăruit,
Singurul sfat aprins - cu vâlvătaie
De imbufnatu' cufundat în el
Ori de chefliul vesel Nicolae.
Palmele noastre. Tâmpla mea.
Așa...
Parcă-i sub tâmplă inima. Răsună.
Prieteni, după Dante vom pleca
Sub cercul strîmt al cerului cu lună.
Distribuie: