Nașterea curajului - Nicolae Labiş

Spaima fusese ucisă în foc.
Găsea un canal nevăzut şi trecea
Să reînvie în ape.
Spaima fusese ucisă în ape.
Găsea un canal nevăzut şi trecea
Să reînvie în cer.
Din foc către ape,
Din ape spre cer
Ori şi mai aproape:
În bezna din suflet,
În necunoscute adâncuri din suflet.
Şi-n primejdioasele nopţilor ore,
Acolo, vibra, ţiuia
Ca-n tuburi metalice goale, sonore.
Dar fuga-i umilă, umilită,
Prin care părea că învinge,
Dar fuga-i drăcească
Era urmărită
De-o vie vâltoare din care
Curajul avea să se nască.
Se năştea în acei ce-s mai tari
Decât fiara ce fugea de foc,
Se năştea în acei ce-s mai scumpi
Decât aurul tot adunat la un loc,
Se năştea pătrunzându-le trupul c-o flacără,
Care zvâcnea fâşâind în afară;
Se năştea în acei ce azi ştiu să trăiască,
Se năştea în acei ce azi ştiu cum să moară.
Martore naşterii fost-au mileniile,
Scăldatu-l-a clocotul timpilor, crud,
Scoica mileniilor duc la ureche
Şi primele-i ţipete clar le aud –
Am ochii măriţi şi cu gura rotundă,
Cânt veşnicu-i cântec de leagăn şi nuntă.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş