Iubita mea de nicăieri și orișiunde - Nicolae Labiş

Iubita mea de nicăieri și orișiunde,
Iartă-mă că-ți scriu versuri prea rare, prea reci...
Sufletul meu de tine ades se ascunde
În gânduri înspăimântătoare, străine ție deci.
Astăzi, otrăvit de alcool, intoxicat de tutun,
Gem cântecul țăranului rupt de la coasă
Cântecul despre noi doi, ca un vin bun
Și ca o amintire frumoasă.
M-aș vrea ca pe-un munte între patru brazi
Cu cetină spre patru părți de zare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.