După zece ani - Nicolae Labiş

Pe malul răului din satul nostru
Privind prundișul sub vâltori ascuns
Și curgerea vijelioasă dar pașnică a apei,
O-nfiorare nouă m-a cuprins.

Fulgerător mi-au defilat în față
Mileniile în care a trebuit,
Cu colți lichizi, să roadă apa-n rocă,
Spre-a-și rotunji cărarea de granit.

Aceeași febra m-a cuprins acum,
Trecând cu amintirea din ziua neuitată,
Din ziua libertății, până-n aceste zile,
Când vântu-n roșii flamuri, ca-n flăcări o să bată.

Mi s-a umplut privirea de cioburi de istorii,
Urmate-n zece toamne cu frunze de cireși
Prieteni, am văzut trecând milenii,
Milenii compresate-n zece ani imenși.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.