Cântec nou - Nicolae Labiş

Din lutul bun crescurăm, brazi drepți sub brazi bucșiți
Din carii care roaseră și-n noi prin mii de guri
Răzbind la cerul limpede acum prin vine zvelte
Bem seva-mbelșugată, pierzând și prin spărturi.

O vreme tăinuirăm sub triluri argintii
Noi, brazii cei doinarii, răni putrede, răni vii;
Cântând un cer cu soare, cântând un cer cu stele
Nu ne dureau atâta cât ne sfiam de ele.

Noi n-am uitat nici cerul, nici visurile deci,
Dar cântec nou și aspru se naște prin frunzare
Care revarsă-n soare pe ulcerele reci
Iruri fierbinți și tămăduitoare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.