Când steaua... - Nicolae Dabija

Când Steaua către zări se duce,
parcă ar merge înapoi –
Iisus coboară de pe cruce
şi se ascunde printre noi.

Se mută pomii în văzduh.
Devine lacrima privire.
Se umplu pietrele de duh
şi, iată-le, prind să respire.

Cel Înviat e printre noi,
dacă aud cum, blând, tresare
sub paşi, sămânţa de trifoi
şi încolţeşte în cărare.

Cum raza Stelei din înalt
vestind se-aude mai departe:
– Iisus cel Sfânt a Înviat!
Iar cine-nvie, n-are moarte!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Dabija



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.