Voi scrie 100 de poeme - Nicolae Corlat

voi scrie 100 de poeme pentru înmormântarea tatălui
şi tot atâtea pentru plecarea mea din lume
îmi spuneai nu-i bine să laşi lumina aprinsă
vin zburători de pe alte planete
să se aşeze pe inima ta
sau ce nu te ucide te întăreşte
dar despre dragostea care întâi ucide şi apoi întăreşte
nimic nu mi-ai spus

te surpă în inimă şi taci
te scormone până în răruchi şi taci
te opreşte din respirat şi taci
te doboară în întuneric şi iar taci

treci peste timp cu o lumânare aprinsă în mâini
precum pasărea haină peste sufletul meu
dăruit vouă pentru totdeauna
în timp ce caut nemurirea în lumea interioară
prin întuneric bâjbâi să-l aflu pe Dumnezeu

Dumnezeul meu care mă desfaci şi mă împarţi
în mii de fărâme
pentru hrana păsării
ce-mi va ciuguli până şi sufletul

dimineaţa venea ca o umbră de lumină
dăruită nopţii să ne tulbure visele de vineri
observi cum coboară încet peste sat o femeie
cu o haină peste trupul încă în trecere
aşezi în calea ei lumina ce ţi-a fost dată
din noapte aduni doar răcoarea
surâsul tău străbate mările
nu-i o zi precum celelalte
şi totuşi trimiţi ierburile la iernat
pui lacăt parfumurilor alese
şi primului zumzăit de petale din grădina ta
alegi pentru tine numai mătrăguna
martori sunt lighioanele toamnei
şi curgerea mustului fructelor
aruncate în grabă pentru a trezi întunericul
e-un început de zi fără argumente
nimic din lume nu mai vrea să fie trăit
nimic din tine nu se opune
ziarele vor scrie despre un accident banal
în faţa ochilor se derulează amiaza
cu soarele cât o sferă de foc
ca o schijă lovind în moalele capului
zemuri fierbinţi se strecoară printre măruntaie
aducând cu ele trecerea
tăcerea şi moartea
dar tu ştii
ce nu te poate ucide te dăruie sorţii – o moarte
mai lentă
şi mai pe plăcerea celorlalţi

ca un copil adun boabe de rouă
să le cern în lumină
pentru tine femeie
pentru tine am răsădit umbrele acestea
în podul palmei
şi tot pentru tine am izgonit fiara în întuneric

fiicele mele cunună pe creştet nu-mi puneţi
doar un văl străveziu peste roua munţilor
şi o pală uşoară de vânt peste inima mea

nu-mi trebuiţi voi iluzii ale vieţii
ducă-se cu voi hoardele de gânduri şi amintiri
şi tu femeie pentru totdeauna

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Corlat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.