Și tăcerea cântă câteodată - Nicolae Corlat

în timp ce infinitul îşi aşază tăişul pe beregată
visezi la roua coborâtă din ceruri în noaptea Învierii
poeţii din camera ta se citesc între ei
coborâţi din cărţile semnate cândva
cu nume şi prenume:
Trakl îi citeşte lui Stoica despre copilul Elis
Mazilescu îi scrie Morţii cu litere de nisip
ultimul vers de dragoste
pe ea n-o va citi nimeni până mâine

un amestec de oglinzi dansează în noapte
pe strada pustiită de zgomote
frângi deşertul în două
îl aşezi în delirul clipei rămasă după plecarea lor
dublul chipului nu eşti niciodată tu însuţi
ci o biată făptură
ce-şi uită în tine zâmbetul cât un cer de august
prădat de ciori

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Corlat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.