iarăşi se-ntorc
vânturi de august după schimbarea la faţă
de pe munte coboară un licăr de lumină
peste feţele lor
o adiere şi plopii încep să răsune din frunze
precum ai învia un rozmarin
precum o barză şi-ar întoarce zborul dinspre sud
să ne trezească din întuneric
pe chipul tău se aciua lumina
fericit cuvântul ce laudă aduse
şi îndurare întregii lumi
asemeni crinilor se cuvine să taci
acum şi pururea în desfătarea paşilor spre moarte
mai adevărat cu o insulă din viaţa aceasta dăruită ţie
te ştie vântul de august departe
născându-te în lumina dăruită
Ovidiu pe ţărm îşi împletea cu barbarii paşii
cuvintele nespuse şi taina iertării
aici departe/aproape
gândul e aidoma înserării pe mare
cu mâna îţi alungi vălul azi mai mult ca ieri
suferinţele îţi trec pragul
le alungi le strecori în penumbră în altă viaţă
nimicul te rabdă tăcând
vioara ce plânge a freamăt a ropot de cal
a dor sau a moarte
îmi leagă de voi clipa
voi arunca cenuşa trupului tău în genuni
vântului care l-a răcorit dăruiască-se
după arderi de tot
Distribuie: