Chemare - Nicolae Corlat

iată, acum când te strig
groaza zămisleşte vâltori ameţitoare
din care te trag afară,
te aşez sub razele abia mijite
ale lunii

am ucis o pasăre
ochiul tău, sub pământul reavăn,
aşteaptă florile primăverii
să răsară din privirea aceea
pierdută în înalturi
chiar acum, când te strig
liniştea aşază între noi grea ceaţă de cuvinte

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Corlat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.