*** (când taci trupul tău devine statuie) - Nicolae Corlat

când taci trupul tău devine statuie
ochii mei o ridică la ceruri
furtuni de nisip
albesc rămăşitele paşilor
se scurge înserarea
peste luna târzie
făcliile plopilor străbat orizontul

pe unde treci se face lumină
umbra mea hoinărea printre sălcii
azi vânturi năprasnice o împrăştie

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Corlat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.