Pe turla bisericii,
nici păsările nu mai coboară
să cânte,
pentru că iubirea cântă acum
din inima noastră,
dar pe deasupra casei
trec avioane de călători
curioși ca să vadă cine știe ce.
Noroc cu vremea
care încă visează să se lumineze
la față cu soarele,
că altfel se vedea tot ce azi ne unește.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Detalii poezie:
Distribuie pe: