Nod 21- Mozart și câinele spaniol - Nichita Stănescu

Alerg nebun și singur
și în patru labe,
să văd unde îl duc ca să-l îngroape.
Au vrut în munți, dar munții nu aveau locuri,
au vrut într-un copil fugit din jocuri,
au vrut în îngere, în vulture,
în raza care stelele o scutură,
într-un pavaj, într-o lăută, -
pavajul era plin iar ea umplută, -
în valul cel părăsitor,
dar pescărușii unde mor?
Alerg în patru labe și nebun,
schelăcăi, latru după el acum,
mi-e inima prea mică să-l îngrop în ea,
ureche mi-e prea surdă
pentru îngerimea sa!
Alerg în patru labe și schelăcăi,
latru, urlu, -
se prăbușește-n catedrală turnul
cel răsucit și idolatru.
Alerg în patru labe după el!
nu-l îngropați niciunde
urlu, strig,
mai așteptați vreo zăpadă
vreun frig
sau din cocoși un cucurig!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Fabuloasă poezie.!
Dragos Pana
joi, 14 iulie 2016



Mozart a fost ingropat intr-o groapa comuna,pe o vreme foarte urata.Cainele sau a sta pe locul unde a fost ingropat.Si asfel s-a aflat locul ingroparii sale.Cred ca aceasta intamplare l-a inspirat Pe Nichita Staneci sa scrie acest poem superb.
SAlecsandru
joi, 14 iulie 2016