Mi-amintesc cu uimire - Nichita Stănescu

M.i-amintesc cu uimire și-acum de timpul în
care aveam o gândire învălmășită, de fum,
în care-amintirile și dorințele și iubirile se frângeau,

și-așteptăm să adorm, să m-azvârlu în somn,
ca un pescuitor de perle, căruia marea șuvițe de sânge îi smulge din nări.

Eram pe-atunci legat de obiecte cu invizibile liane,
și atârnat de ele-n legănare, din ora mă săltam în ora,
cum dintr-un arbore într-altul al junglei de odinioară
Tarzan se aruncă urlând, cu talpa-n aer fluturată,

fără s-atingă niciodată liniștea fecundului pământ.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.