Ars poetica - Nichita Stănescu

Îmi învăţam cuvintele să iubească
le arătam inima
şi nu mă lăsam până când silabele lor
nu începeau să bată.

Le arătam arborii
şi pe cele care nu vroiau să foşnească
le spânzuram fără milă, de ramuri.

Până la urmă, cuvintele
au trebuit să semene cu mine
şi cu lumea.

Apoi
m-am luat pe mine însumi,
m-am sprijinit de cele două maluri
ale fluviului,
ca să le-arăt un pod,
între cornul taurului şi iarba,
între stelele negre ale luminii şi pământ,
între tâmpla femeii şi tâmpla bărbatului,
lăsând cuvintele să circule peste mine,
ca nişte automobile de curse, ca nişte trenuri electrice,
numai s-ajungă mai iute la destinaţie,
numai ca să le-nvăţ cum se transportă lumea,
de la ea însăşi,
la ea însăşi.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Oricum am înlocuit-o cu alta, ''Artemis'' se numește.
ALapis
sâmbătă, 21 noiembrie 2015



Nu știu, ți-am trimis mesaj sa verifici locul de unde am extras-o eu, nu te contrazic, așa apare acolo.
ALapis
sâmbătă, 21 noiembrie 2015



Poezia Ars Poetica a lui Nichita este aceasta ...eu nu am stiinta sa fi scris doua ...
Adina Speranta
sâmbătă, 21 noiembrie 2015



Da, e de pe un site, nu-i fac reclama aici, o să-ți trimit mesaj separat să verifici tu, o pot înlocui dacă e greșeala de acolo.
ALapis
sâmbătă, 21 noiembrie 2015



Poezia postata de tine este poezia lui Nichita ?....
Adina Speranta
sâmbătă, 21 noiembrie 2015



Arata-mi , te rog .
Tu ai postat cealalta poezie ...
Adina Speranta
sâmbătă, 21 noiembrie 2015



Mutumesc, Adina! A scris doua poezii cu același nume, Nichita Stanescu sau e o greșeala din alta parte? deocamdata nu-mi dau seama, poate descoperi tu.
ALapis
sâmbătă, 21 noiembrie 2015