Prinos - Nichifor Crainic

Întâiul gând ţi se cuvine ţie,
Putere creatoare,
Tu care faci din patimi poezie

Cum zămisleşti din mlaştini stătătoare
O candelă de nufăr argintie
Din care-şi urcă flăcările line
Festilele de galbene stamine.
întâiul dor ţi se cuvine ţie,
întâiul dor de-a mă desface-n soare

Sub auria razelor ninsoare
Că floarea unui crin
Când mugurul se sparge, de frumuseţe plin.
întâiul cant ţi se cuvine ţie,
întâiul cant cu care, - şoptit pe jumătate
Că un suspin de boare ce-n ramuri se destramă, -
M-a luluit în poală-i de ierburi aromate
Natură mama.

întâiul imn ţi se cuvine ţie,
Putere creatoare, -E-n el credinţă din copilărie
Şi-o inima tremurătoare.
Când roadele grădinilor se coc
În iunie, la-ntâiul verii foc,
Uşor înrumenite şi brumate
Pe jumătate,
O văd pe mama, paznica fierbinte
A unei datini sfinte:
Cucernică adună-ntâiul rând
De poame coapte
Şi murmurând

Icoanelor misterioase şoapte.
Tămâie îndelung şi luminos
Al ramurilor pârguit prinos
Şi iese că şi mine-n dimineţi
Duminicale,
O Doamne-n cinstea rodniciei tale
Să-mpartă-ntâmplătorilor drumeţi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.