Limita - Nichifor Crainic

Aici pământul s-a-ngustat de-o şchioapă
Iar timpul, scos din lume, e pustiu.
Eu sunt cel care s-a trezit în groapă
Şi nu-şi aduce-aminte c-a fost viu.

Pe frescă plăsmuirilor din viaţă
Un braţ nemilostiv a dat cu var,
Nici foame, nici colori nu-mi trec prin
faţă,
Doar alb păienjenit şi mortuar.

O zi se scurge lungă cât o mie,
Dar zece mii s-au scurs că un minut.
Sunt abur ce se pierde-n veşnicie
Şi cad ţărână-n golul absolut.

Viteze suflet, meşter pe ruine,
Ce-a mai rămas din tot ce-ai făurit?
Mai scump e un scaete decât mine
Şi-atât sunt viu cât pipăi c-am murit.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.