Excelsior - Nichifor Crainic

"Interrogavi solem, lunam, stellas
et responderunt: Non sumus Deus
tuus; quaere super nos!"
Augustin


În zbor ușor, ca niște albe stoluri,
Ne-om ridica deasupra lumii noastre.
Ne-or fermeca misterioase goluri,
Ne-or îmbia vecinătăți de astre.

Vom auzi în nesfârșiri de spații
Cum stelele, rotind pe-aceeași cale,
Urzesc în mers, din ritmice vibrații,
De-a pururi armonii universale.

Și-n treacăt, din ținuturi în ținuturi,
Azurul depărtărilor albastre
S-o scutura ca pulberea de fluturi
Pe aripile sufletelor noastre.

Și vom zbura și vom zbura departe.
Departe, mai departe, dar suirea
Și căutarea ni-or părea deșarte
Simțind că n-o s-ajungem nicăierea.

Și obosiți, ne vom opri avântul...
Dar vom sorbi suprema mângâiere
Când vom vedea lucind în hău pământul:
O sferă luminoasă printre sfere.

Și-nțelegând că, amăgiți de visuri,
Am căutat ce n-am găsit în astre,
Ne vom întoarce zborul spre abisuri
Căci Dumnezeu e-n sufletele noastre.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichifor Crainic