Balada băutorilor de soare - Nazim Hikmet

Există un cânt popular:
balada băutorilor de soare din oale de lut!
E o-mpletire:
păr împletit și solar!
plin de dorință și vis;
sângeriu; ca un tăciune aprins
pe fruntea bronzată
și pe coapsele arămii ale vitejilor goi!
I-am privit pe acești eroi,
mi-am împletit părul
și eu alături de ei,
trecând
puntea de gând
către soare!
I-am sorbit dintr-o oală de lut.
Și-am îngânat o baladă!

Le-a luat pulsul inima noastră de faur;
o gură de leu cu coamă de aur
dezlănțuită,
fremătând!
Iradiind;
furtuni fulgerătoare stârnind!
De pe crestele stâncilor
s-au desprins vulturii
lovind lumina cu aripi zdrențuite.
Brațe înflăcărate ale călăreților biciuiesc
caii săltând pe copite!

E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!

Să nu cazi cu noi, pe drum:
plânsetul casei
- lacrimi grele
pe grumaz,
precum semnul treaz
al lanțului brut!
Lăsați-i în pace pe cei care trăiesc
cu inimi prefăcute în scut!

Privește:
din soare
o vâltoare
se prăvălește,
arzând milioane de inimi roșii!

Ai ieșit tu,
inimă, din colivia pieptului;
ca un astru'
câzând măiastru
și azvârlind cu stele;
azvârliți-vă, alături de mine, suftetele!


E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!

Ne-am născut din pământ, foc, apă și fier!
Soțiile și pruncii noștri alăptează soarele sfânt,
bărbile noastre de aramă miros a pământ !
Ne e fericirea fierbinte!
ca sângele de fierbinte,
cu vise de juni înflăcărată
,,în clipa aceea, uitată"
atât de fierbinte!
Mi-am agățat scara de atârnații aștri,
călcând pe năpasta morților noștri,
ca să ne-nălțăm
către soare!

Cei ce s-au dus
luptând au murit, fiecare;
Îngropați sunt cu soare.
N-avem timp să-i jelim!
E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!

Struguri - boabe de sânge - uniți de roșii artere!
Coșuri din cărămidă groasă
fluieră
de durere!
Cel ce-i în tranșeea adâncă,
dă poruncă!
Această voce!
Puterea acestei voci,
această forță
deschide văl în ochii lupilor flămânzi
și-mpușcați,
de vânători cruzi,
ce le-a înfrânt
vigoarea!
Poruncește să murim,
poruncește!
Vom bea vocea soarelui!
O să trăim clipa,
în frenezie viața!...
Silueta fumegândă al orizontului de foc
fugărește călăreții ce-au sfâșiat cerul cu sulița!

E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!

Cer de aramă,
pământ de aramă.
Balada băutorilor de soare,
O cheamă,
Cu toți s-o chemăm!

traducere - g.Cristea


Güneşi İçenlerin Türküsü

Bu bir türkü:-
toprak çanaklarda
güneşi içenlerin türküsü!
Bu bir örgü:-
alev bir saç örgüsü!
kıvranıyor;
kanlı; kızıl bir meş'ale gibi yanıyor
esmer alınlarında
bakır ayakları çıplak kahramanların!
Ben de gördüm o kahramanları,
ben de sardım o örgüyü,
ben de onlarla
güneşe giden
köprüden
geçtim!
Ben de içtim toprak çanaklarda güneşi.
Ben de söyledim o türküyü!

Yüreğimiz topraktan aldı hızını;
altın yeleli aslanların ağzını
yırtarak
gerindik!
Sıçradık;
şimşekli rüzgâra bindik!.
Kayalardan
kayalarla kopan kartallar
çırpıyor ışıkta yaldızlanan kanatlarını.
Alev bilekli süvariler kamçılıyor
şaha kalkan atlarını!

Akın var
güneşe akın!
Güneşi zaptedeceğiz
güneşin zaptı yakın!

Düşmesin bizimle yola:
evinde ağlayanların
göz yaşlarını
boynunda ağır bir
zincir
gibi taşıyanlar!
Bıraksın peşimizi
kendi yüreğinin kabuğunda yaşayanlar!

İşte:
şu güneşten
düşen
ateşte
milyonlarla kırmızı yürek yanıyor!

Sen de çıkar
göğsünün kafesinden yüreğini;
şu güneşten
düşen
ateşe fırlat;
yüreğini yüreklerimizin yanına at!

Akın var
güneşe akın!
Güneşi zaaptedeceğiz
güneşin zaptı yakın!

Biz topraktan, ateşten, sudan, demirden doğduk!
Güneşi emziriyor çocuklarımıza karımız,
toprak kokuyor bakır sakallarımız!
Neş'emiz sıcak!
kan kadar sıcak,
delikanlıların rüyalarında yanan
o «an»
kadar sıcak!
Merdivenlerimizin çengelini yıldızlara asarak,
ölülerimizin başlarına basarak
yükseliyoruz
güneşe doğru!

Ölenler
döğüşerek öldüler;
güneşe gömüldüler.
Vaktimiz yok onların matemini tutmaya
Akın var
güneşe akın!
Güneşi zaaaptedeceğiz
güneşin zaptı yakın!

Üzümleri kan damlalı kırmızı bağlar tütüyor!
Kalın tuğla bacalar
kıvranarak
ötüyor!
Haykırdı en önde giden,
emreden!
Bu ses!
Bu sesin kuvveti,
bu kuvvet
yaralı aç kurtların gözlerine perde
vuran,
onları oldukları yerde
durduran
kuvvet!
Emret ki ölelim
emret!
Güneşi içiyoruz sesinde!
Coşuyoruz,
coşuyor!..
Yangınlı ufukların dumanlı perdesinde
mızrakları göğü yırtan atlılar koşuyor!

Akın var
güneşe akın!
Güneşi zaaaaptedeceğiz
güneşin zaptı yakın!

Toprak bakır
gök bakır.
Haykır güneşi içenlerin türküsünü,
Hay-kır
Haykıralım!

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Nazim Hikmet



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.