Poezii despre Natură:

Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi
Parcă-i o Doamnă speriată de lup,
Doamne, timpul acesta, tot a fugit de noi,
Soarele, încătușat de nori, e la zdup.

Se-ntrec în ape peștii peste pietre,
Se-ntrec în zboruri gâzele cochete.
Și florile se-ntrec între petale
Și firul ierbii în verde crud se-nfoaie.

Când nu mai știi cine ești,
Oprește-te și întreabă munții.
Forța de neînvins în ei găsești,
Culege-le zăpada demnității

Aseară, de pe-o creangă-naltă din cais,
S-a dus şi cea din urmă frunză
Şi am rămas la geamul meu cu-o pânză
Pictată parcă-n cel mai negru vis.

Iarbă fragedă și udă
Vreau să fiu ca tine, crudă,
Să fiu verde-luminoasă!
Pământul, podea în casă,

Pădure cu brad sărat
Pădure privită din cerul înalt,
Ghirlandă sidefată-n adânc de sare,
Te prinde în horă şi joacă săltat,

O, ierburi, înalte, cenuşii,
Unde ne îngropăm pe cei iubiţi
Şi călătoarele noastre trupuri,
Cald lăcaş de înţelegere.

Vino, dimineaţă frumoasă de mai,
cu creanga ta verde desprinsă din rai,
cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil,
cu soarele-ţi vesel ca un joc de copil!

Pacat ca plange cerul in april,
La Tine,Doamne-am sa ma rog umil,
Sa-mi cruti copacii care sunt in floare,
Caci ploaia-aceasta rece-acum ii doare!

Albastrul infinit
Ochii mi-i inundă,
Răscolește sufletul,
Liniștea mi-alungă.