Poezii despre Natură:

Doar că vântul...

Într-o zi din toamna noastră,
văd lipită de fereastră,

LECȚII UTILE


La părintele Vârlan

SINGUR CUC


Cuculeană, cenușie,

FLUTURII


În veșnicia timpului

În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-aşază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul priveşte la mine cum tac
Şi plute de iarbă din mine desfac.

Un altfel de vânt.

Frunze se-adună-n forme, grămezi şi grămăjoare,
urnite de un vânt cu degete fireşti,

De ce?

De ce au frunzele forme de palmă
sau de-n căderea lor se scuturură de spaimă,

Dacă poți s-ajungi la munte
Unde aerul se simte
Mai curat și mai ușor,
Să vorbești c-un simplu nor...

Cine cade în cascade?
Cine sare pân-la soare?
Vântul pe patru picioare
Al lui călaritul cal.

Ieșind acum afară
Sau căi iarna,
Sau căi vară,
Văd eu o tristețe plină