Întrebări rupte,
din Sufletele stinse,
ale stelelor căzătoare,
din Inimile de Ceară,
a Viselor ce ni se topesc,
pe frunțile Așteptărilor zadarnice,
rezemate pe Ridurile tot mai adânci,
ale Disperărilor,
pe care le bem ca de fiecare dată,
din cănile de pustiu deja ciobite,
de colții amenințători,
ai Absurdului,
care ne sfâșie într-una,
Eternitatea Iubirii,
din care se pare,
că nu a mai rămas Nimic,
în sufletele Cuvintelor,
pe care urma,
să ni le mai adresăm.
Distribuie: